Telefon in strainatate
Primul scurt metraj pe care vi-l propun a fost regizat de Hanno Hofer si prezentat in 1997, pe cand era studentul lui Stere Gulea la ATF. Un "Telefon in strainatate" este ceea ce protagonistul filmului isi doreste sa infaptuiasca, dar dumirindu-se cu greu de universul strain in care il gazduieste cabina telefonica, se alege cu gustul amar al realitatii ostile.
In afara indeletnicirilor regizorale, neamtul si le-a etalat si pe cele actoricesti intr-o serie de scurt metraje, printre care trei ale deja notoriului Cristian Mungiu.
Nici pasiunea pentru muzica nu i-a dat pace, indrumandu-l spre un proiect ce avea sa stranga in numar mare pustimea dornica de nou si de inspirat. Astfel din 1994, trupa Nightlosers canta de inima albastra prin tara si prin strainataturi.
Impartit intre Berlin si Cluj, intre muzica si film, intre dorinta de a-si pastra si purta familia multicolora oriunde calatoreste si de a-si calauzi ascultatorii pe cai precum pistele de biciclete desenate pe aleile parcurilor europene, Hanno Hofer este intruchiparea linistii de dupa si nu dinaintea unei furtuni care te caleste si nu te indoaie, genul de liniste la care aspir si eu.
Linistiea si impacarea lui cu ridicolul neprevazutului sunt ilustrate monocrom in acest scurt metraj care ma convinge ca Hofer este la fel de roman ca si mine si ca apreciaza cu simpatie simplitatea celor mai multi dintre noi.
This entry was posted on 17:26
and is filed under
Hanno Hofer
,
Telefon
.
You can follow any responses to this entry through
the RSS 2.0 feed.
You can leave a response,
or trackback from your own site.
4 comentarii:
Nu stiu ce sa zic: trist sau prost? Trist pentru ca il inteleg ca era batran si demodat sau prost?
Frumos mesaj, dar parca ideea cu "romanu' emigrat in State" este unul din cliseele din filme cand vrea cineva sa reflecte involutia pe care ne-a lasat-o comunismu'.
Romanul emigrat oriunde este proiectia unui cliseu pentru fiecare dintre noi care se gandeste la aspectul emigrarii in asa fel si care se considera mai bun decat parlitul de langa el. In sine, de fapt, si-ar baga unghia in gat de ciuda sansei pescuite de parlit.
filmuletul asta l-am vazut pe vremea cand joia in club a erau scurtmetraje...alea da vremuri.
Vor veni si scurt metrajele vremurilor curente, dar mai intai evergreenurile :)
Trimiteți un comentariu