Primul scurt metraj pe care vi-l propun a fost regizat de Hanno Hofer si prezentat in 1997, pe cand era studentul lui Stere Gulea la ATF. Un "Telefon in strainatate" este ceea ce protagonistul filmului isi doreste sa infaptuiasca, dar dumirindu-se cu greu de universul strain in care il gazduieste cabina telefonica, se alege cu gustul amar al realitatii ostile.

In afara indeletnicirilor regizorale, neamtul si le-a etalat si pe cele actoricesti intr-o serie de scurt metraje, printre care trei ale deja notoriului Cristian Mungiu.

Nici pasiunea pentru muzica nu i-a dat pace, indrumandu-l spre un proiect ce avea sa stranga in numar mare pustimea dornica de nou si de inspirat. Astfel din 1994, trupa Nightlosers canta de inima albastra prin tara si prin strainataturi.

Impartit intre Berlin si Cluj, intre muzica si film, intre dorinta de a-si pastra si purta familia multicolora oriunde calatoreste si de a-si calauzi ascultatorii pe cai precum pistele de biciclete desenate pe aleile parcurilor europene, Hanno Hofer este intruchiparea linistii de dupa si nu dinaintea unei furtuni care te caleste si nu te indoaie, genul de liniste la care aspir si eu.

Linistiea si impacarea lui cu ridicolul neprevazutului sunt ilustrate monocrom in acest scurt metraj care ma convinge ca Hofer este la fel de roman ca si mine si ca apreciaza cu simpatie simplitatea celor mai multi dintre noi.