Recunosc: nu stiu nimic!

Sunt un spirit cocarjat, un omulet orb, nesimtit, fara prea multa cultura sau finete a gusturilor. Cu toate astea... de fiecare data cand ma uit la filmuletul asta, imi pilesc molarii.

Adica ma incordez intr-atat pe culmile hilarului pana ma doare maxilarul. De fiecare data. Si nu vreau sa imi explic... de fapt pe undeva stiu ce si cum, dar inca nu am autoritatea sa imi explic mie, d-apai altora din ce s-a nascut farmecul filmului lui Cobileanski.

Cu ocazia acestei postari, daca v-a trecut vreodata gandul de a va apuca de orice bazat pe aranjarea cuvintelor in versuri, va puteti aprecia cu adevarat harul sau reconsidera optiunea.